Asociația de Podiatrie, prezentă la congresul Federaţiei Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice prin sesiunea științifică de Picior Diabetic



 

În cadrul celui de-al XVI-lea Congres Naţional al Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice 2018, de la Cluj, a avut loc o sesiune de picior diabetic moderată de Conf. Dr. Ioan Andrei Vereșiu, Șef Lucr. Dr. Educard Catrina și Dr. Paula Pavel. Participanții la sesiunea științifică s-au bucurat și de prezența podiatrului David Dunning din Marea Britanie, care a adus în prim plan rolul podiatrului în contextul sănătății publice și al piciorului diabetic. Prezentarea a avut loc în contextul demersurilor făcute de Asociația de Podiatrie de a introduce și în România profesia de podiatru. Temele dezbătute în cadrul sesiunii au fost: „Organizarea - condiţie fundamentală pentru prevenirea ulceraţiilor şi amputaţiilor la pacienţii cu diabet zaharat” - Conf Dr. Ioan Vereşiu, „Examinarea oftalmologică - rol în depistarea precoce a neuropatiei diabetice” - Asist. Univ. Dr. Georgeta Inceu, „Managementul piciorului diabetic în regim de ambulator” - Dr. Paula Pavel, „Infecţia piciorului diabetic – moment al schimbării diabetului zaharat” - Şef Lucrări Dr. Raluca Popescu, „Dificultăţi ale managementului piciorului Charcot nerecunoscut” - Şef Lucrări Dr. Eduard Catrina, „De ce avem nevoie de radiolog? 6 ani de echipă multidisciplinară în îngrijirea persoanei cu diabet” – Dr. Mihai Creţeanu jr., „Rolul podiatrului în contextul sănătăţii publice şi al piciorului diabetic” – Dr. David Dunning, Marea Britanie.

 

INTERVIURI

Interviu cu Dl. Conf. Dr. Ioan Vereșiu

Domnule Conferențiar, în perioada 7-9 noiembrie s-a desfășurat o nouă ediție a Congresului Național al Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice. Care a fost feedback-ul?

Pot spune, fără a face vreun exces de modestie, că am reușit în 2018 să organizăm o întâlnire care a reunit peste 700 de participanți, o participare record, peste așteptări. Lucrările s-au desfășurat în trei săli în paralel. Se demonstrează poate și faptul că am reușit să întocmim din nou un program științific cu multe aspecte de noutate legate de problematica diabetului zaharat și nu numai, care a captat interesul audienței. Cred că ediția din 2018 se poate încadra, fără doar și poate, în categoria congreselor foarte reușite.

Este acest fapt o reconfirmare a implicării tot mai mari a Federației în organizarea de manifestări științifice și în diferite proiecte din domeniul diabetului zaharat și al complicațiilor sale?

Federația Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice cred că și-a câștigat un loc stabil în mentalul profesional al fiecăruia dintre actorii care sunt implicați și cărora le pasă de calitatea îngrijiri pacienților noștri, de modul în care se efectuează aceasta. Vreau să cred că acest aspect se datorează nu numai congreselor anuale, ci și implicării Federației în proiectele, programele și acțiunile celor care ne-au solicitat sprijinul. Astfel, îndeplinim un punct din Statutul Federației, acela de a realiza ”un cadru organizatoric de colaborare și sincronizare al eforturilor pentru ameliorarea continuă a calității vieții persoanelor cu diabet zaharat și alte afecțiuni metabolice și nutriționale”.  Pe de altă parte, ne bucurăm că, în ultimii patru ani, încă șapte Societăți și Asociații au solicitat afilierea la Federația noastră și ca o coincidență fericită, chiar în anul Centenarului, și Societatea Medicilor Endocrinologi din Republica Moldova și-a exprimat intenția de afiliere.

Cât de importantă este deschiderea către noua generație de medici?

Este foarte importantă și trebuie subliniat acest aspect pentru că, încet, încet se produce un transfer de generații, cum este și firesc, iar noi le-am oferit colegilor noștri mai tineri oportunitatea să își facă debutul în cadrul Congresului. S-au organizat cât mai multe sesiuni adresate lor. Astfel, le-am dat ocazia să își prezinte cercetările în plen și să aibă o audiență potrivită, care să îi satisfacă din acest punct de vedere.

Care au fost temele abordate?

Ca întotdeauna, am vorbit despre diabet, dar, în același timp, am abordat și teme legate de nutriție și de picior diabetic. Am adunat deopotrivă asistentele educatoare și pacienții, de fapt aceasta fiind și misiunea Federației.

Pentru că ați amintit de piciorul diabetic, cât de important este podiatrul?

Rolul podiatrului este esențial, dar, din păcate, lucrurile la noi sunt într-o fază destul de incipientă. Ne străduim să aducem podiatrul în echipa multidisciplinară, echipă care este absolut necesară în îngrijirea pacienților cu probleme ale picioarelor. În același timp, putem spune că avem cel puțin două sau trei cabinete în țară, care au drept profil problemele picioarelor. Este un amestec de nivel primar și nivel terțiar și ne dorim să primească o formă tot mai organizată. Însă, viitorul poate fi doar unul bun. Sunt lucruri care pot fi încetinite, dar nu pot fi împiedicate. Podiatria există deja în foarte multe țări. Așadar, vorbim de o experiență atât de convingătoare în ceea ce privește rolul podiatrului încât este cert că el va fi tot mai clar și în țara noastră.

 

Interviu cu Asist. Univ. Dr. Georgeta Inceu

Doamna Doctor, care este rolul examinării oftalmologice în depistarea precoce a neuropatiei diabetice?

Neuropatia diabetică este una dintre cele mai frecvente complicații ale diabetului zaharat și principalul factor de risc pentru apariția ulcerațiilor picioarelor, la pacienții cu diabet. Depistarea precoce a neuropatiei diabetice permite aplicarea măsurilor de educație specifică și un management corespunzător. Screening-ul și diagnosticul neuropatiei diabetice se bazează pe o serie de instrumente, precum ar fi scorurile de simptome, testele senzoriale cantitative, evaluarea funcției sudomotorii, testele de conducere nervoasă (care, deși reprezintă standardul de aur pentru diagnosticul neuropatiei diabetice, pot cuantifica doar fibrele nervoase groase, mielinizate), biopsia cutanată (care permite determinarea densității fibrelor nervoase intraepidermice și care reprezintă standardul de aur pentru evaluarea fibrelor nervoase subțiri, dar este o metodă invazivă). Dintre aceste metode, microscopia corneană confocală s-a dovedit a fi o metodă rapidă, non-invazivă, bine tolerată, care detectează lezarea timpurie a fibrelor nervoase și cuantifică severitatea neuropatiilor. Există numeroase evidențe care demonstrează o mare sensibilitate, specificitate, reproductibilitate a metodei. Rezultatele sale se corelează cu rezultatele biopsiei cutanate. Prin microscopia corneană confocală se cuantifică fibre nervoase mici nemielinizate C de la nivelul plexului subbazal cornean, localizat sub epiteliul bazal, la nivelul membranei Bowman. Parametrii principali utilizați frecvent sunt: densitatea fibrelor nervoase la nivelul corneei (NFD – nerve fiber density), adică numărul total al nervilor principali pe mm2; lungimea fibrelor nervoase (NFL – nerve fiber length), adică lungimea totală a tuturor fibrelor și ramificațiilor nervoase (mm/mm2); densitatea ramificațiilor nervoase (NBD – nerve branch density), adică numărul total de ramificații, care derivă din principalele trunchiuri nervoase pe milimetru pătrat.

Care este experienţa dvs. clinică în microscopia corneană confocală?

În studiul nostru, am inclus 90 de pacienți cu diabet zaharat tip 2, care au fost evaluați pentru prezența neuropatiei diabetice folosind mai multe metode. Testele clasice, convenționale pe care le folosim în mod curent în cabinetele noastre, testarea sensibilității protective folosind monofilamentul, testarea sensibilității vibratorii, scorul Torronto, scorul simptomelor de neuropatie, măsurarea pragului de percepție a curentului electric cu ajutorul Neurometrului și microscopia corneană confocală. Pentru aceasta din urmă am folosit un Heildelberg Retina Tomograf cu un modul Rostok incorporat, am colaborat cu un medic oftalmolog, care a efectuat această tehnică și care a analizat în mod manual imaginile obținute. Pentru fiecare pacient am analizat numărul total de fibre nervoase/imagine, numărul de fibre nervoase lungi, numărul de fibre nervoase scurte, numărul de puncte de conexiune detectate în imagini, raportul dintre numărul de ramuri și numărul de conexiuni, tortuozitatea fibrelor nervoase. Am conceput un protocol de interpretare al datelor, de stabilire a prezenței sau nu a neuropatiei fibrelor mici și de stadializare a severității acesteia, în clase de severitate: neuropatie ușoară, moderată sau severă.

Care sunt concluziile studiului de la Cluj cu privire la microscopia corneană confocală?

Rezultatele studiului nostru au arătat că marea majoritate a pacienților incluși în studiu aveau neuropatie diabetică periferică (37,7% forma ușoară, 38,8% forma moderată și 12,2% forma severă). S-a observat o asociere pozitivă între controlul glicemic (reflectat prin valoarea HbA1c) și clasele de severitate ale neuropatiei diabetice. Am constatat, de asemenea, diferențe semnificative statistic între indicii antropometrici la pacienții care prezentau aspect normal vs. anormal al plexului cornean subbazal. În cadrul subgrupului de pacienți cu o durată a diabetului mai mică de 5 ani, prin microscopie corneană confocală s-a reușit identificarea unui procent mai mare de pacienți cu neuropatie diabetică, comparativ cu testarea sensibilității protective și cu măsurarea pragului de percepție a curentului electric folosind frecvența de 5 Hz. Un procent important de pacienți cu sensibilitățile vibratorie și protectivă păstrate și în limite normale prezentau, de fapt, modificări morfologice ale plexului cornean subbazal, depistate doar prin microscopie corneană confocală. Astfel, rezultatele obținute de noi au demonstrat acuratețea microscopiei corneene confocale în diagnosticul neuropatiei diabetice periferice, comparativ cu metodele clasice, care pot depista neuropatia diabetică doar în stadiile avansate și care evaluează doar statusul fibrelor mari mielinizate. Am demonstrat, aplicând această metodă, că primele afectate în neuropatia diabetică sunt fibrele mici nemielinizate. Microscopia corneeană confocală are potențialul de a identifica pacienții cu semne minime de neuropatie.

 

Interviu cu Dr. Paula Pavel

Doamna Doctor, ce poate face un chirurg în ambulatoriu pentru un pacient cu diabet care prezintă leziuni la nivelul membrelor inferioare?

Cele mai frecvente motive de spitalizare în rândul persoanelor cu diabet la nivelul piciorului sunt rănile. Estimările arată că 15% până la 20% dintre pacienții cu diabet zaharat vor dezvolta ulcerații la nivelul piciorului, la un moment dat. Pentru multe dintre aceste cazuri tratamentul cel mai adecvat îl reprezintă o anumită formă de intervenție chirurgicală. De asemenea, la fel de frecvente la nivelul piciorului persoanelor cu diabet sunt și infecțiile. De aceea, depistarea precoce, evaluarea adecvată și intervenția promptă sunt esențiale. În plus, combinația între chirurgie și medicație este obligatorie în aproape toate infecțiile piciorului. Să nu uităm că scopul chirurgiei este acela de a ține sub control infecția și de a încerca salvarea piciorului. Întotdeauna ne dorim să păstrăm piciorul funcțional cât mai mult timp.

 

Interviu cu Şef Lucrări Dr. Raluca Popescu

Doamna Doctor, cum ar trebui să procedăm în cazul unui pacient cu infecţie a piciorului diabetic?

În primul rând, este necesar să se evalueze gravitatea infecţiei, pentru că în cazurile de infecţie severă cu sepsis este necesară spitalizarea pacientului şi efectuarea unui tratament chirurgical de urgenţă. Acesta cuprinde debridarea chirurgicală, incizie, evacuarea şi drenajul secreţiilor purulente, uneori fiind necesară chiar amputarea segmentului afectat atunci când infecţia pune viața în pericol. Toate aceste măsuri vor necesita a fi dublate de un tratament antibiotic adecvat, dar şi de o echilibrare metabolică şi acidobazică atunci când pacientul este decompensat din punct de vedere metabolic. În cazul infecţiilor uşoare sau moderate, se poate încerca tratamentul în ambulator, cu o urmărire atentă a evoluţiei locale.

Ce ar trebui să facă un diabetolog în acest caz?

Medicul diabetolog va trebui să aprecieze gravitatea situaţiei şi necesitatea sau nu a spitalizării atunci când pacientul necesită intervenţie chirurgicală. Tot diabetologului îi revine sarcina de a echilibra din punct de vedere metabolic pacientul. Cei mai mulţi dintre aceştia au o creştere a necesarului de insulină în contextul infecţiei. Pacienţii trataţi anterior cu antidiabetice orale necesită instituirea insulinoterapiei, iar cei deja insulinotrataţi necesită a fi intensificaţi din punct de vedere al tratamentului insulinic. După controlul infecţiei, tratamentul antidiabetic va trebui să fie reconsiderat în funcţie de necesităţile, posibilităţile şi profilul pacientului diabetic. Este necesară şi educaţia terapeutică a pacientului cu diabet zaharat în scopul menţinerii pe termen lung a unui echilibru metabolic bun şi a prevenirii reapariţiei ulceraţiilor suprainfectate.

În ce constă prevenţia piciorului diabetic?

Prevenţia este principala componentă a managementului piciorului diabetic. Obţinerea şi menţinerea pe termen lung a unui  control glicemic bun vor conferi o prevenţie eficientă a celor două entităţi fiziopatologice implicate în patogenia piciorului diabetic: arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare şi neuropatia diabetică. Pe lângă acest lucru, este necesar controlul celorlalţi factori de risc – menţinerea unei tensiuni arteriale normale, un profil lipidic, de asemenea, în limite normale, status normoponderal, alături de optimizarea stilului de viaţă prin renunţarea la fumat. Un alt element important este reprezentat de examinarea sistematică a picioarelor, tratamentul leziunilor preulcerative, încălţăminte adecvată şi personalizată, dublate de o educaţie terapeutică corespunzătoare. Este evident că în acest context multifactorial este necesară o abordare multidisciplinară a pacientului cu diabet zaharat.

 

Interviu cu Şef Lucrări Dr. Eduard Catrina

Domnule Doctor, care este profilul epidemiologic al pacientului care dezvoltă picior Charcot?

În general, pacientul cu picior Charcot este un pacient cu diabet zaharat tip 2, în evoluţie de peste 10 ani, cu neuropatie diabetică severă, supraponderal sau obez, mai degrabă bărbat decât femeie, care prezintă în antecedentele recente un traumatism sau o intervenţie chirurgicală la nivelul piciorului. Boala cronică de rinichi reprezintă un factor de risc suplimentar.

Ce probleme întâmpină un practician în cazul unui picior Charcot?

În primul rând, sunt probleme în etapa de diagnostic a acestei patologii. Diagnosticul pozitiv necesită un index înalt de suspiciune a evoluţiei osteoartropatiei Charcot în faţa unui picior tumefiat, hyperemic, cu temperatură crescută. Este necesar un diagnostic diferenţial, în primul rând, cu un flegmon de picior, caz în care conduita terapeutică este totalmente diferită. Aspectul clinic este oarecum similar şi atunci când este vorba de o fractură tarsometatarsiană, de un episod acut de gută sau de insuficienţă venoasă cronică. În continuare, suspiciunea de diagnostic pozitiv pe baza criteriilor clinice şi radiologice, trebuie urmată de o conduită terapeutică corectă prin descărcarea totală de presiune la nivelul piciorului afectat prin aparat gipsat sau prin orteze tip Aircast Walker. Este interzisă intervenţia chirurgicală în faza activă a piciorului Charcot. Riscul suprainfectării unei incizii chirurgicale în această situaţie este foarte mare. Educaţia pacientului şi conştientizarea importanţei punerii în repaus a piciorului afectat este obligatorie.

Care sunt situaţiile în care se ajunge la amputaţii din cauza piciorului Charcot?

Amputaţia în managementul piciorului Charcot reprezintă practic un eşec al diagnosticului şi tratamentului acestei patologii. Din păcate, se fac încă un număr foarte mare de amputaţii din cauza nerecunoaşterii acestei entităţi clinice. Indicaţiile de amputaţie majoră sunt legate de prezenţa ulceraţiei şi a infecţiei atât în faza activă, cât şi în cea inactivă a piciorului Charcot, de deformările monstruoase sau de situaţiile în care membrul pelvin îşi pierde funcţionalitatea, evident în situaţiile unui picior Charcot nerecunoscut şi neglijat.

 

Interviu cu Dr. Mihai Creţeanu Jr.

Domnule Doctor, care este rolul echipei de îngrijire a piciorului diabetic cu scopul de a preveni amputaţia?

Depistarea precoce şi îngrijirea piciorului diabetic este crucială pentru salvarea acestuia de la amputaţie. Amputaţia este un marker al calităţii managementului piciorului diabetic, datorat educaţiei inadecvate a pacientului, prezentării acestuia cu întârziere la consultul medical, dar şi resurselor insuficiente alocate pentru piciorul diabetic. Însă, abordarea în echipă a acestei afecţiuni este esenţială pentru succesul terapeutic. Echipa trebuie să comunice foarte bine între componenții săi, cunoscându-şi fiecare rolul şi gradul de implicare.

Sunteţi radiolog intervenţionist. De ce avem nevoie de radiolog?

Rolul radiologului intervenţionist este foarte important, deoarece acesta stabileşte exact locul obstrucţiei arteriale şi poate salva piciorul de la amputaţie prin procedeul endovascular prin care fluxul arterial se reface cu ajutorul unor stenturi şi/sau baloane. Ele dilată şi repermeabilizează arterele înguste. Este o procedură modernă, minim invazivă şi cu spitalizare de scurtă durată. Echipa Centrului de Picior Diabetic de la Suceava este singura echipă completă de picior diabetic, care există într-o instituţie de stat. Aici a fost făcută în luna octombrie 2012 prima procedură minim invazivă.

 

Interviu cu podiatru David Dunning, Marea Britanie

Domnule Dunning, cum definim profesia de podiatru?

Conform definiției adoptate la AGM în 2018 de către Federația Internațională a Podiatrilor, podiatria este acea profesie a științelor medicale dedicată cercetării, prevenirii, diagnosticării și tratamentului deformărilor, patologiei și leziunilor piciorului și structurilor aferente – în relație cu întregul corp, precum și cu manifestările bolilor sistemice – cu ajutorul tuturor sistemelor și tehnologiilor adecvate, folosindu-se de cunoștințe științifice și profesionale specializate.

Podiatrii nu au grijă doar de persoanele cu diabet și un lucru foarte important de subliniat este faptul că piciorul diabetic nu apare imediat după debutul patologiei diabetice, ci începe mult mai devreme. Printre specialitățile podiatrice enumerăm reumatologia cu efect asupra picioarelor și membrelor inferioare, podo-pediatria care urmărește dezvoltarea picioarelor la copii, boala vasculară cu prevenirea și tratarea picioarelor cu risc, podo-dermatologia privind cazurile speciale, cu patologie a tegumentelor picioarelor – melanoame, accidentele sportive acute sau care au legătură cu suprasolicitarea picioarelor, piciorul pacientului vârstnic și ortopedia, cu managementul chirurgical și non-chirurgical al patologiei piciorului. Podiatria nu este pedichiură sau terapii estetice, nu include îngrijiri cosmetice cu loțiuni, nu urmărește exploatarea comercială a problemelor ce apar la nivelul piciorului şi nu este un substitut al practicii medicale.

La ce va duce punerea podiatrilor în centrul activităților de îngrijire primară?

Acest lucru va duce la minimizarea impactului și a consecințelor pe termen lung a patologiilor, prevenirea și încetinirea deteriorării ce apare în patologiile cronice, menținerea și maximizarea mobilității, reducerea riscului de cădere, îmbunătățirea independenței pentru a crește calitatea vieții, dar și în a reduce excluderea socială, precum și reducerea nevoilor de intervenție secundară de tip farmacologic sau chirurgical. Mai mult decât atât, poziționarea podiatrilor în centrul activităților de îngrijire primară va conduce și la reducerea numărului de internări și necesității vizitelor la spital, susținerea pacienților care trăiesc cu patologii pe termen lung, menținerea individului mobil și activ în câmpul muncii, dar și la o reducere a poverii de îngrijire pusă pe medicii de familie și echipele de îngrijire primară.

Care este definiția serviciilor de sănătate publică?

Sănătatea publică este definită ca arta și știința de a preveni boala, de a prelungi viața și de a promova starea de sănătate prin eforturi organizate ale societății (Acheson, 1988, OMS). Sănătatea publică se concentrează pe tot spectrul stării de bine, de a fi sănătos și nu doar pe eradicarea anumitor boli. Multe dintre activități sunt de interes larg pentru populație, cum ar fi campaniile de sănătate. Serviciile de sănătate publică includ oferirea de servicii către indivizi – cum ar fi vaccinările, terapie comportamentală sau sfaturi cu privire la sănătate.

Care este rolul podiatrului în contextul sănătății publice și al piciorului diabetic?

Piciorul diabetic este o problemă care poate apărea și de regulă apare înainte ca diabetul să se instaleze. Podiatria are rolul de a preveni ulcerațiile și previne o bună parte din problemele ce apar în contextul piciorului diabetic și atunci când ele nu pot fi prevenite podiatria ajută la îmbunătățirea situației. Avem ca obiectiv să urmărim ce se întâmplă cu picioarele pacientului diabetic urmărind elemente ca mobilitatea, starea tegumentelor, prezența patologiei vasculare sau a neuropatiei. Putem diagnostica aceste elemente devreme și putem lua măsuri care să ajute pacienții. Mai mult decât atât, dacă avem un individ în urmărire înainte de debutul diabetului, poate pentru o diferită problemă la picior, putem să avem o discuție cu acesta și putem să ne facem o idee despre ce modificări ar putea apărea dacă pacientul ar suferi de diabet și, astfel, am putea să le prevenim mai bine. Ne concentrăm pe modul în care oamenii se mișcă și pe tiparele cinematice ce apar la nivelul picoarelor, un element crucial atunci când vine vorba de prevenția problemelor, care apar odată cu piciorul diabetic. Folosim atât tratament, dar mai ales dialogul și educația, fiind probabil printre cei mai buni la aceste lucruri.

Ce știți despre patologiile piciorului diabetic?

Cred că elementul principal la care trebuie să ne gândim este că atunci când avem o persoană cu diabet, fie că este diabet de tip 1 sau diabet de tip 2, avem de-a face cu o situație în care pacienții au o concentrație peste normal a glicemiei, dar acest lucru este un parametru asupra căruia putem avea control. Nu cred că trebuie să vedem situația ca o boală, este un lucru care li se întâmplă la fel cum ar fi o infecție pe care o putem trata, dacă controlăm nivelurile glicemice putem privi situația ca pe una cvasinormală. Din păcate, cu trecerea timpului, unii pacienți nu urmează recomandările, alții au alte probleme, care duc la simptomatologie. Este important să detectăm această simptomatologie devreme și să fim deschiși și pregătiți pentru momentul în care pacienții ni se adresează. Podiatrii stabilesc o relație cu pacienții lor, stăm de vorbă cu ei, și în baza acestei relații foarte des câștigăm încrederea pacienților, care ne spun lucruri pe care nu le-ar spune altcuiva cu care au un contact mai redus sau nu au o relație de încredere.

Cum putem vindeca piciorul diabetic?

Cea mai bună formă de vindecare este prevenția, iar dacă nu am putut preveni apariția unor probleme, atunci scopul principal este reducerea impactului și efectelor pe care aceste probleme le produc. Dacă avem o ulcerație la nivelul piciorului, trebuie să avem grijă de această problemă. Noi folosim termenul de "descărcare" – dacă o parte a piciorului are o ulcerație, acea parte nu trebuie să fie pusă sub greutate, iar podiatria este foarte bună în a găsi o soluție pentru a descărca greutatea de pe acea zonă folosind diferite metode ce pot implica inserții pentru pantofi sau pantofi specializați. Există și exerciții, tipuri de bandajare restrictivă, tipuri speciale de mulaje pentru încălțăminte, care pot fi folosite pentru a ajuta zona cu ulcerația. Dacă zona ulcerată are nevoie de îngrijire, podiatrul poate oferi această îngrijire. Dacă sunt necesare bandaje, podiatrul poate bandaja și îngriji piciorul diabetic în totalitate. În unele țări, cum ar fi Marea Britanie, înseamnă chiar și prescripția de medicație antibiotică. 

Care este situația atunci când vine vorba de amputații în Marea Britanie?

Cred că în anumite zone ale Marii Britanii avem o serie de centre foarte bune, iar în alte zone avem centre mai puțin eficiente, diferența dintre acestea fiind posibilitățile financiare. Dacă aplicăm măsuri de prevenție, putem reduce rata de apariție a ulcerațiilor cu 30% aproape imediat. Dacă aplicăm aceste măsuri pe o perioadă lungă de timp, această rată de reducere va crește și mai mult. Totul depinde de oameni și de voința acestora de a implementa măsurile tehnice necesare de personal și infrastructură. La nivel mondial, ne situăm într-o poziție bună. Avem o populație de pacienți cu diabet de tip 2 în creștere, însă rata amputațiilor și a problemelor asociate piciorului diabetic nu crește proporțional. Din aceste motive, cred că ne descurcăm destul de bine, deși oricând ar putea fi loc de mai bine.

Credeți că educația reprezintă standardul de aur?

Sigur că da. Educația pe care o putem oferi altor profesioniști din domeniu este foarte importantă. De exemplu, în cazul unui pacient, care se prezintă la spital cu o problemă ortopedică, dar are și diabet, acesta trebuie tratat într-un mod particular. Se ia în considerare faptul că are și diabet atunci când vine vorba de probleme ce apar la nivelul piciorului, iar acest lucru trebuie să fie făcut prin educație. Educația asistentelor medicale, a medicilor și a tuturor celor care fac parte din spital și sunt implicați în tratarea pacientului, dar și a celor care dirijează fluxul financiar către sistemul de sănătate – este vorba de directorii generali, în cazul asiguratorilor privați poate fi vorba de cei care se ocupă de minimizarea pierderilor, oameni care ar trebui să vadă avantajul prevenției. Este necesară educarea tuturor acestor categorii de oameni. Educarea populației în general, a clasei politice, precum și a familiei.

Din punctul de vedere al populației, aceștia trebuie să știe că există probleme, care apar atunci când avem de-a face cu un picior diabetic și că există încălțăminte specială pentru această situație. Pacientul care are deja diabet trebuie și el informat în legătură cu măsurile de prevenție și tipurile diferite de încălțăminte, dar și cei apropiați lui, familia, trebuie să fie educați pentru a-i putea îngriji și a-i putea ajuta. Dacă reușim acest lucru, oamenii pot trăi o viață normală. Știm că patologia piciorului diabetic este un proces continuu, care începe cu multă vreme înainte de debutul diabetului. De asemenea, piciorul are o situație particulară și că podiatria este singura profesie, care are cunoștințele, pregătirea și deprinderile necesare pentru a detecta și trata problemele ce apar la nivelul picioarelor indiferent de stadiul lor de evoluție în timp. Implicarea podiatriei pentru a oferi servicii pacienților cu picior diabetic pe întregul parcurs al evoluției sale este mult mai eficientă și mai economică, iar un serviciu bun de podiatrie va reduce foarte mult din povara sarcinilor medicale și de asistenţă   asociate persoanelor cu diabet. Podiatria este profesia care are legătură cu diagnosticul, managementul și prevenția patologiei care afectează piciorul și structurile asociate, și nu în ultimul rând, cu sănătatea și bunăstarea publicului general și cu sănătatea publică. Și să nu uităm că podiatria se ocupă de picioarele pacienților și de toate problemele asociate acestora, de la probleme mici tegumentare până la probleme complexe de tratament medical, fizic și chirurgical.