Interviu cu Dl. Conf. Dr. Paul-Jürgen Porr

STEATOZA HEPATICĂ

Interviu cu Dl. Conf. Dr. Paul-Jürgen Porr

Medic primar Medicină Internă şi Gastroenterologie

Domnule Conferenţiar, cum definim steatoza hepatică?

Steatoza hepatică, numită şi degenerescenţa grasă a ficatului, este o noţiune morfologică şi reprezintă o depozitare patologică de grasimi în ficat. Ea constituie primul stadiu al ficatului gras nonalcoolic, care în unele ţări vestice este cea mai frecventă afecţiune cronică hepatică şi cu incidenţă crescândă. Este mai frecventă la bărbaţi, mai ales în decada 6 a vieţii. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 este prezentă chiar în 70% din cazuri. Există steatoză hepatică şi în boala cronică alcoolică a ficatului, constituind, de asemenea, primul stadiu al acestei afecţiuni.

Care sunt cauzele şi simptomele?

Există o serie de factori de risc: obezitatea, vârsta, rezistenţa la insulină şi diabetul zaharat de tip 2, sindromul metabolic, creşterea feritinei, unele anticoncepţionale, un anumit genotip PNPLA3 s.a. În forma alcoolică, desigur, factorul esenţial este consumul exagerat şi constant de alcool. Mai ales consumul zilnic este periculos. 70% dintre alcoolici prezintă o formă sau alta a bolii cronice alcoolice de ficat. Contribuie şi consumul deficitar de proteine. Simptomele sunt şterse sau absente. Ele apar cu evoluţia steatozei spre steatohepatita, fibroza şi ciroza hepatică.

Cum diagnosticăm? Ce investigaţii clinice sunt necesare?

Diagnosticul cel mai la îndemână este prin ecografie abdominală. Caracteristica este ecogenitatea crescută a ficatului, de obicei mărit în volum. În forma alcoolică, cresc şi gamma-glutamiltranspeptidaza şi transferina deficitară în grupări carboxil (CDT). Cel mai exact diagnostic este cel morfologic, prin biopsie hepatică, dar care nu se efectuează de obicei.

Care sunt ultimele noutăţi conform ghidurilor privind managementul steatozei hepatice?

Tratamentul se face, în primul rând, pentru a evita evoluţia bolii spre steatohepatită, ciroză hepatică şi hepatocarcinom. De asemenea, există o serie de manifestări extradigestive ale ficatului gras nonalcoolic, acesta fiind considerat pe bună dreptate o afecţiune multisistemică. Mai ales riscul cardiovascular este mare ("fatty liver = broken heart"), dar şi cel de boală cronică de rinichi, de ovar polichistic, osteoporoza, cancer colo-rectal s.a. Corelaţiile patogenetice complexe cu alte boli metabolice, cardiovasculare şi renale determină un prognostic mult mai grav al acestor afecţiuni prin prezenţa ficatului gras nonalcoolic. Ghidurile practic nu au adus noutăţi în terapia steatozei hepatice. Importante sunt o alimentaţie raţională, fără exces de grăsimi, fără alcool, cură ponderată de slăbire (dacă este cazul). Din punct de vedere al medicației, se administrează hepatoprotectoare de tip silimarină, acid urso deoxicolic (mai ales în formele colestatice), tratament hipolipemiant (dacă este cazul).